Iar trec prin stari ciudate…ma simt inconjurat de maini care rasar asa,de pretutindeni,voci aproape fantomatice care striga la mine,ma zguduie,ma plesnesc,ma injughie,ma fac sa sangerez,sa pierd,sa se cutremure si ultimele impozante castele din Bavaria sufletului meu…
Cu toate astea sunt un ateu convins,agnostic si sceptic…nu cred in fantome,daramite in povestile cu fantome…am urat mai mult ca niciodata sa’mi recunosc greselile.DA!SUNT OM SI GRESESC!…suflarea sa mi’o luati,pulsul sa mi’l strangeti,sa’l legati cu cea mai groasa sfoara.Impletiti’o,va rog,din parul ei legat de radacinile Lumii mele… parul lung ce nu inceteaza a’mi tulbura visele de zeu cazut in genunchi.
Sunt aici,astept sa simt cum sabia de pe umaru’mi,ce o data ma innobilase prin insasi puterea de a trai picurat printre curgerile slabe,acum sa ma desparta de viata asta pacatoasa…cred cu tarie ca regele zeilor si cel mai josnic calau sunt de fapt una si aceeasi persoana…
Aud tot ce’mi spui…stiu cum e sa fii o ditamai pasarea Phoenix si sa te tina un nebun cu pletele’n vant,dar cu mintile pierdute pe ape,sau inexistente,legata de un piedestal ce poate e mult prea plouat si nins de vreme…vreme trece,vreme vine…te inteleg,ilustru portret al idealului meu de eu.:)
Acum,n’ar trebui sa spun…dar zeii raman zei.In genunchi,decapitati,ruginiti,ninsi,plouati raman zei .Si’o sa ma ridic,da,eu,cel care n’a facut nimic pana acum,o sa ma ridic din pacat si te dezleg…iti transform stransorile in flori de tapet negru si’o sa zburam din nou in luna lui August pe cei mai inalti pereti pe care i’ai vazut vreodata.Sa ai incredere in mine,sa nu uiti ca sunt zeu!Sa nu uiti ca acum,daca citesti cu atentie,o sa vezi in fiecare cuvant cate’o bucata din tine…acum e timpul ca greselile sa fie platite,ca tranzactiile sa fie facute,ca ceasurile elvetiene sa fie calcate in picioare si muzica sa umple totul.
Va prezint:
melodia ultimelor caramizi care se incapataneaza sa nu cada,doar pentru ca in Bavaria din mine se ascunde hotelul acela pletos,din Norvegia!:)
