Norvegia e peste tot.Mai ales in mine.

Ce rost mai are sa fie week-end când tre’ sa stai in casa?!

E un ger  de’ti ingheata gandurile si asa abuzate,saracele…cu iubita nu poti sa iesi ca e prea frig…barurile’s ori prea pline,ori nici prin cap nu’ti trece sa mai iesi de acolo si oricum e aiurea sa te saruti cu cineva si sa spui cuvinte frumoase cand tipu’ de la masa alaturata se duce sa puke-aie la baie …plus,cum ajungi din e3 pana pe faleza cand in oras circula maxim 10 taxiuri?!simplu,bocna.:)

Mi’e dor de Viata,desi nu ne’am intalnit de aseara…nu credeam ca o sa ajung vreodata sa’mi iubesc atat de mult viata…

Macar,am si eu o implinire: bine ca netu’ si reteaua de telefonie n’au inghetat.

Cam atat.Ma apuc sa citesc Jules Verne.Mi’a luat mama cartile alea de se dadeau cu nu stiu ce ziar…eh,mereu mi’a placut Verne,chiar daca l’am citit,in marea majoritate in clasa a 2′a si a 3′a…:D

Muzica buna,potrivita trairilor,senzatiei,zilei.

INXS…am auzit aseara pe VH1…avea Gods of Rock si mi s’a parut genial.Mike Hutchense seamana la păr cu mine…probabil de asta mi’a placut asa de mult. @-)

si inca una draguta ..probabil o stie toata lumea dar ma face sa ma simt bine,asa ca:

A,si inca ceva…:”>

Ochiul misterios,divin.:)

Si zilele geroase isi au rostul lor…ingheata rautatea si lasa iubirea sa curga precum un ceai verde aromatizat,prin venele omului.

Fragment de oratorie din adâncul conştiinţei resuscitate

Eterna Românie.

Am trecut în ultima vreme prin atât de multe schimbări,deziluzii,răpiri de suflete şi conştiinţe încât nu mai ştim ce suntem.

Manelişti?!Populari?!Căpşunari?!Violatori?!Bătaia de joc a italienilor pe care îi urăsc din tot sufletul-un neam de leneşi care se îmbracă precum sorcovele şi merg pe mobre cu nume de insectă plus că beau bere cu gust de flori-?!

Nu,stimat auditoriu…suntem români.Suntem,oricât am nega,oricât am negat-tulburat fiind de ipostazele în care am fost pus,nu neapărat de străini,ci de fraţi de ţară-suntem români până la cel mai mic firicel de păr.Nu contează că familia ta a imigrat acum 20 de ani din Rusia,Ucraina,Germania,Lituania,Sri Lanka…o dată ce ai păşit pe pământul sfânt al lupului cândva arborat triumfător pe mormîntul magnificilor latini  ,”ultimul lăcaş al zeilor”,o dată ce ai respirat aerul tare ce parcă aduce cu el vuietul de luptă al strămoşilor şi te simţi în mijlocul lor,admirându-i acolo sus,cu capetele ninse şi învăluiţi în misticismul aburos ce nu va dispărea niciodată,atunci devii Român.Eşti apartenent al acestei rase,eşti locatar mândru al unor pământuri de legendă,descendent,doar prin faptul că onorezi pe cei ce-au fost,al unui neam cu o religie şi o cultură pierdută,pierdută în imperfecţiunea celor ce-au urmat.

Rar auzi acum pe cineva susţinându-şi sus şi tare,în faţa oricui,originea modestă,dar înălţătoare pentru care sufletele atâtor bravi eroi au plecat să  se alăture veşnic zeilor.Ştiu,a trecut mult timp de când se întâmpla asta.Sună hilar şi poate pueril să vă vorbesc despre daci şi moştenirea lor,spirituală,dacă nu genetică,dar un ţinut fără legende,fără munţi care să vegheze asupra urmaşilor şi fără urmaşi ale căror suflete să vorbească în limba trecutului,nu se numeşte Ţară.Se numeşte pustiu.

Oricât de greu ar fi,oricât de greu ar încerca Ceilalţi să ne schimbe,să ne manipuleze,să ne vândă,să ne cumpere,să ne calce demnitatea în picioare,oricât de sumbre ar fi previziunile despre viitor…să nu uităm că împreună,lăsând la o parte preocupările mai mult sau mai puţin nordice,sudice,balcanice,influenţele proaste şi educaţia de tip “…că te şi-njur acum…” am fost,încă suntem,în străfundul conştiinţei noastre,dar cel mai important,putem duce mai departe tradiţia,putem fi din nou ce-au fost o dată straşnicii Lupi ai Carpaţilor!

Castelul ei

Iar trec prin stari ciudate…ma simt inconjurat de maini care rasar asa,de pretutindeni,voci aproape fantomatice care striga la mine,ma zguduie,ma plesnesc,ma injughie,ma fac sa sangerez,sa pierd,sa se cutremure si ultimele impozante castele din Bavaria sufletului meu…

Cu toate astea sunt un ateu convins,agnostic si sceptic…nu cred in fantome,daramite in povestile cu fantome…am urat mai mult ca niciodata sa’mi recunosc greselile.DA!SUNT OM SI GRESESC!…suflarea sa mi’o luati,pulsul sa mi’l strangeti,sa’l legati cu cea mai groasa sfoara.Impletiti’o,va rog,din parul ei legat de radacinile Lumii mele… parul lung ce nu inceteaza a’mi tulbura visele de zeu cazut in genunchi.

Sunt aici,astept sa simt cum sabia de pe umaru’mi,ce o data ma innobilase prin insasi puterea de a trai picurat printre curgerile slabe,acum sa ma desparta de viata asta pacatoasa…cred cu tarie ca regele zeilor si cel mai josnic calau sunt de fapt una si aceeasi persoana…

Aud tot ce’mi spui…stiu cum e sa fii o ditamai pasarea Phoenix si sa te tina un nebun cu pletele’n vant,dar cu mintile pierdute pe ape,sau inexistente,legata de un piedestal ce poate e mult prea plouat si nins de vreme…vreme trece,vreme vine…te inteleg,ilustru portret al idealului meu de eu.:)

Acum,n’ar trebui sa spun…dar zeii raman zei.In genunchi,decapitati,ruginiti,ninsi,plouati raman zei .Si’o sa ma ridic,da,eu,cel care n’a facut nimic pana acum,o sa ma ridic din pacat si te dezleg…iti transform stransorile in flori de tapet negru si’o sa zburam din nou in luna lui August pe cei mai inalti pereti pe care i’ai vazut vreodata.Sa ai incredere in mine,sa nu uiti ca sunt zeu!Sa nu uiti ca acum,daca citesti cu atentie,o sa vezi in fiecare cuvant cate’o bucata din tine…acum e timpul ca greselile sa fie platite,ca tranzactiile sa fie facute,ca ceasurile elvetiene sa fie calcate in picioare si muzica sa umple totul.

Va prezint:

melodia ultimelor caramizi care se incapataneaza sa nu cada,doar pentru ca in Bavaria din mine se ascunde hotelul acela pletos,din Norvegia!:)

Jeanşi

Nu e nici cea mai buna scriere a mea…nici cea mai verificata…e doar o declaratie.Un pact semnat la masa sufletului.

Poate o sa ma-ntunec,poate o sa ma consacreze…e doar “un cantec scris pe drum”…:)

Buzunarul albastru

O cană de ceai

şi-o măsuţă

le poartă cununa.

Schimb de iubiri

şi-ncantaţii rostite

fix când se termină lumea.

De zbor şi de ape

curgânde din infinit

îşi aşază castelul

în părul ei.

E focul năprasnic

ce-i leagă-n secret

iar dup-amiezele măştilor scoase

se adună tăcut,innocent

în buzunarul lui,mlaştini albastre.

Sunt cercuri de lună

şi vise purtate pe deget.

Vise de porţelan căprui

ce se-ascund în cămaşa lui.

Rugină-n armurile tale,Doamne!

“În numele sabiei prearuginite de somn!”

S-a iscat de curând un război

de principii şi arme-nvechite,

cărturari şi beţivi scot sticlele lor dezgolite

în faţa morţii se-aşează

şi fac înzecit

cu dezgolitele lor degete înegrite

cruci din hârtii

şi flori din onoruri,

le-aşează-Valkyrie-

la creştetul autorilor căzuţi

în dizgraţia cernelurilor curgânde,

albăstrii.

Principi ochelarişti şi nostalgici

aruncă cu ceasuri de buzunar

beţivii cu-alcool.

Îşi numără-n tihnă răniţii

de lene şi mor,

căci nu reuşesc din cuvinte

să scoată-ndrăciţii,

necesar condamnaţii arhaici,

înalt prea sfinţiţii

…aburi de-alcool…

Un gand bun,zic.

Ati avut vreodata senzatia aia de sufocare placuta,gandindu’va ca desi acum Universul va surade,nu veti putea fi nimic altceva in afar de ceea ce sunteti deja?

E un prag pe care cred eu ca trebuie sa’l treaca orice om.Ajungi intr’un moment in care iti definitivezi,aduni,mixezi,visezi,doresti si crezi ca viata ta a intrat pe un fagas normal.Familia care te sustine,o relatie serioasa,statut social,implicare in numeroase proiecte,apreciere,recunoasteri pe plan artistic etc.

Si totusi,te detasezi uneori si iti spui…”sa ma trazneasca daca n’as fi incercat si drumu’ celalalt.sa ajung cioban sau pilot de f1…”.Daca n’ai trait niciodata senzatia asta,n’ai trait.E ca si cum,cu doua zile inainte de nunta,te gandesti la toate fostele tale prietene si iti spui “fir’as,si Ioana,Irina,Marcela,Purcela etc ar fi putut fi acum Soare pe cerul meu…”.Dar nu,zambesti hotarat si’ti spui : “Ea e mai buna decat toate la un loc.E si Ioana si Irina si Marcela si etc.(ca Purcela suna urat )!”Nu,poate nu dedublarea sufletului,condamnare la plimbari lungi de mana si nopti cu sarutări de stele pe umarul ei  este exemplul potrivit.Iubirea mereu o sa fie o enigma.Cine sa ne inteleaga,Univerşi luminosi ce suntem?!

Exemplul ideal e cel cu terminarea facultatii.

Ai studiat 4 ani Animatronica si dupa ce ai absolvit,cu capu baniţă şi cu ochelari fund de borcan,de la atatea milioane de carti citite pana dimineata,iti dai seama ca tie nici macar nu’ti pasa de transpunerea comportamentelor animale in mediu robotizat.Ti se rupe tie de nu stiu ce lansare de roboti in Japonia.

Realizezi,mergand intr’o seara prin parc,ca adevarata ta chemare este pictura: nudurile,poeziile,betiile prelungite,viata boema,intr’un cuvant.

Nu poti renunta la slujba ta de om de stiinta bine platit si plictisit,frustrat si inhibat pentru o slujba de “vierme social”…nu,nicidecum…:)

Si iti distrugi restul de viata pentru ca niste oameni,niste am zis,isi dau prea mult cu parerea…mai rau e cand isi baga nasul in toate fundamentele tale,atunci se spune ca ai dreptul sa urasti.Sa’i urasti pentru ca nu te lasa sa ai relatia ta perfecta,sincera,eterna,cu eul tau ce racneste surd in cautarea sufletului pereche,pierdut in acelasi timp,in favoarea lor.

Un gand bun,de sfarsit,de la cel mai bun ganditor al acestui veac.Elogiatul EU mult prea urcatul pe piedestaluri,cautator de noduri in papura si mult prea paranoicul stoic luptator.Daca lupt atat de aprig impotriva lor,pe tine cui te las,imperiul meu de flori?!

un gand Bun pentru tine,nume pur,derivat,inocent,cu majuscula italiana!

Cel mai frumos copil din lume

Cautam blogul unui prieten din Newcastle  si din blog in blog am dat peste un foto blog,zic eu,tocmai din state.E,pe foto blogu’ asta am gasit cele mai tari poze din lume…in afara de pozele cu (B)umnezeul meu,n’am vazut in viata mea(jur) poze care sa ma faca sa tresar mai tare ca astea.Din cate citisem p’acolo pustulica asta e nativ american de origine.Cine stie sau e interesat de cultura amerindienilor intelege cum sta treaba.Sa nu’mi veniti cu comentarii de genu’ “e baiat sau fata?”.Cordial va rog,nu fiti ignoranti.:D

Palavragesc prea mult.”Asculta doamne,ruga mea!”:

Tin sa mentionez ca in marea parte a timpului urasc copiii.Mi se par niste dureri de cap asa,”facute cu mana ta” cum s’ar zice .Dar asta micu’…e atat de…cum imi place mie,incat nu pot sa ma abtin sa nu postez.:D

O sa’l botez …”Auberon”.

Indemn la visare

Iar am chef sa visez.Pentru ca in mare parte sunt un egocentric m’am hotarat sa impart asta cu voi.

Da,va invit la visare.:p

Cum ar fi sa mergi in fiecare zi pe aici,de mana cu iubita  si sa’i spui “Elsker deg!” de fiecare data cand mai faci un pas,sa intrati in fiecare boutique si sa radeti cumparand fel de fel de nimicuri…fara sa stiti ca va cumparati dragostea,cu fiecare zambet.

Sau sa te trezesti in fiecare dimineata sa deschizi geamul mansardei tale,dupa o noapte nebuna,sa privesti  la un asemenea peisaj  si sa iti spui,tragand aerul rece in piept:”imi iubesc viata!”…

…ah,ce mi’as mai pierde noptile pe plaja asta….

In speranta ca va sunt de ajutor,va recomand o melodie.Eu unul privesc pozele astea si ascult melodia de vreo doua ore si tot nu m’am saturat.E atat de frumos sa visezi…

ca sa intelegeti si voi de ce iubesc Norvegia…:D

Necontenita umbra

Necontenire

Iar plouă,surzita strigare.

Se umple şi lacul de mare,

Îţi fură din minte nisipul;

Din suflet îţi trage chemare…

Şi plouă,şi curge prin păru-ţi

un vis c-o crăiasă la mare;

Se duc amintirile-aidoma

unei ploi în oraşul cu Soare…

Pe ploaie păşeşti împăcat,

Nu crede ce murmură norii…

Te culcă şi dormi dezolat,

căci ploua-va încet

pân’ s-or ivi zorii…

Arogant.

Boem…

Conduc lumea

ca propria-mi fermă de furnici.

Încerc să zbor

dar tu nu ştii să mă ridici.