Latest Entries »

Mici review-uri

De curand am descoperit universul Tarafashion.ro

Nu mare mi-a fost mirarea sa gasesc articole vestimentare pe care le vazusem doar in revistele aduse de taica-meu de prin UK…gama de produse e foarte,foarte vasta.Practic gasesti absolut tot ce cauti.

Livrarea e foarte rapida si hainele sunt de calitate.Vorbesc din experienta proprie.Am comandat o pereche de pantofi si un sacou de care sunt pe deplin multumit.O sa revin intr-un post ulterior cu fotografii care sa ateste achizitionarea.

Pana una alta,as vrea sa va prezint o parte din produsele lor care imi plac la nebunie.Sunt in special articole de dama,outlet si nu numai.

Incep cu aceasta salopeta.Foarte draguta,feminina si totodata eleganta.Are un pret mai mult decat bun,fiind la reducere.

Trebuie sa recunosc.Femeilor le sta cel mai bine in mov.Nu e nici roz,pueril,nici albastru,banal,e mov.Matur si elegant,poate sa fie asortat cu aproape orice alta culoare.Practic indispensabil unei femei,dar nu numai.Eu am vreo 5 bluze mov,sau in combinatii de mov…

Asadar,aici gasiti un model de jacheta care mi-a placut asa,in mod special…

…da,ar mai fi si pantofii acestia

Acestea,si nu numai le puteti gasi pe Tarafashion.ro.

Travelling circular(2)

Dupa cum am promis cu ceva timp in urma,azi vizitam a doua tara de pe iubita noastra fasie de pamant straveche.

E renumita pentru saboti de lemn,pentru biciclete,pentru Cartierul Rosu si mai ales pentru Amsterdam.The land of legal weed.:D

Yep.Holland’s our next destination.

Situata intre tarile din fruntea fruntilor Europei,Germania si Belgia,tarisoara asta atat de mica si atat de frumoasa beneficiaza de statutul de a doua cea mai luxurianta si comfortabila in care sa traiesti din lumea,dupa Suedia,bineinteles.Cu alte cuvinte,Olanda este taramul fagaduintei europene.

Peste 15% din actuala populatie a Olandei nu s-a nascut aici.Luxul a avea populatie in parte imigranta a costat scump Tara Lalelelor,fiind una din cele mai scumpe tari din Europa,dar cu unul din cele mai rdicate nivele de trai.Si asta spune totul.

Personal,nu stiu ce sa cred despre Olanda.Am primit cadou niste pantofi de acolo,”made in Holland” si pot cu siguranta sa spun ca invecinarea cu Germania face bine.M-au tinut 4 ani in regim de uzura continua.Si au costat 170 de euro!!!In Romania cu pretul asta iti iei niste tenesi de clown,rosii verzi neon sau mai stiu eu ce culori pe care ii porti maximum 6 luni.Pe langa asta risti sa cumperi chinezisme refacute in garajul vecinului sau peste Prut…

Cafeaua,alcoolul si viata linistita sunt un mod de viata(informatie preluata tot de la expeditorul pantofilor :P).Exista o cultura a cafelei mai ceva ca in Italia.Si mai e ceva.Poti comanda o Alfanro si pe langa asta o tigareta de marijuana pe care o poti savura fara sa-ti fie frica de „racoare”.

Mda,pana aici Olanda pare banala…(despre marijuana si Amsterdam stie toata lumea..)…pare.

Noaptea orasul incepe sa traiasca…sa respire,sa se destrabaleze,sa asculte muzica jazz si sa viziteze Cartierul Rosu.Din punctul acesta de vedere,Netherland este tara pacatului.Locul unde iarba si prostitutia fac parte din stilul de viata al oamenilor poate fi Rai sau Iad.Depinde pe cine intrebi.

Tot din experienta personala,din schimb de experienta si discutii fata in fata,pot sa spun ca olandezii,ca oameni,ca temperament sunt foarte rigizi.N-au gena aceea de latin coleric,sau cel putin e prea mica pentru a se manifesta.Seamana cu nordici,cu britanicii…sunt inceti,beau mult,se distreaza pana nu mai ramane nimeni in picioare si apoi,a doua zi se urca pe bicicleta,vorbesc despre Dumnezeu si cele sfinte cu usurinta cu care halucineaza,dar nu-si uita nici o clipa doctrina pe care puritanismul lor o confera.Sunt oameni credinciosi,ce tin la traditie si mai ales la bunastare.Sunt foarte interesanti…sunt foarte asa cum noi,romanii n-o sa fim niciodata.Suntem prea fricosi,prea superficiali,prea putin spirituali,prea slabi si prea dedublati.In plus,nu stim sa traim.Asta a spus-o olandezul venit in vizita…

Deci Olanda,tara la care mereu o sa visam ca la muntele Olimp,fara sa stim ca de fapt acolo este Parnas-ul…

Orasul unde binele si raul se unesc,creand Existenta,Frumosul…

Eliberare.

Fragment din nuvela „Katharsis” cu care am participat la concursul national de creatie Marin Preda.Un umil loc 3…

Katharsis

A patra zi din excursia la care –obligat de forţe exterioare-a trebuit să iau parte. Primele treizile au fost greu de suportat. A plouat mărunt, întunecat, aproape depresiv. Pe drept îşi poartă acest întreg ansamblu de localităţi numele de „pădure nebună”…cerul se înnegreşte parcă mai tare decât în orice altă parte, ploaia e mai rece şi mai necruţătoare decât în cea mai umedă zi din an.Zic memorabilă pentru că am ajuns la un soi de echilibru… după 3 zile de hibernare în camera mică, dar frumos aranjată, singurătatea şi plictiseala au adormit şi ele, lăsându-mă pe mine să îmi trăiesc zvârcolit, în căldura nopţilor de primăvară „Delirul”. Mirat de expresia oamenilor de pe stradă când, inopinat, aduci vorba despre Marin Preda, am pus mâna pe prima carte din bibliotecă. Cu ochii larg deschişi, simţind cum de emoţie se abureau ochelarii mei caraghioşi, cu ramă neagră şi total inadecvaţi trăsăturilor feţei, căutând parcă să facă notă discordantă cu tenul alburiu, cu nasul şi gura de o fragilitate aproape copilărească. Am scos volumul acesta cu copertă de un verde pal, indicând parcă fatalitatea ce se ascundea, docilă, între paginile sale. Potrivit ca şi grosime, promitea salvarea de la înecul în râurile de melancolie ce se scurgeau îngrozitor de încet pe străzile pustii, ca nişte mici orăşele părăsite.Nu bănuiam ce conotaţii ascunde titlul preconizând o falsă psihologie. Speram într-un Moromete sau într-un Petrini, într-o analiză detaliată a unui inadaptat superior… aveam să aflu că Marin Preda, deşi membru al partidei comuniste, lupta cu ultimele sale forţe, cu ultimele sale literări, împotriva fascismului. Împotriva acestei ideologii de asuprire, de încălcare a principiilor etice umane.

[…]

La 7, coordonatorea grupului din care vrând- nevrând fac parte, a programat să vizitămSiliştea-Gumeşti. E un miracol să-mi văd într-un fel mentorul de trei zile încoace.Mă urc de pe acum în autocar.În dreapta mea, o doamnă la vreo 40 de ani citeşte asudând dezor şi murmurând transpusă „Unsprezece minute” de Paulo Coelho(abia la plecare aveam să aflucă e sponsorul principal al excursiei la care repet, nu vroiam să iau parte). Straniu.Un zâmbet fad se intersectează la jumătatea drumului dintre scaunele noastre cu husă crem.Pare simpatică.

[…]

Are ochelari, ceea ce face să simt o egalitate, şi îi spun cu ciudă, parcă, cu substrat maliţios: „Sărut mâna.”…”Bună…”, mi se răspunde timid. E de-a dreptul fascinant cum o femeie în etate, solidă şi aparent sigură pe ea, poate să răspundă pe jumătate sugrumat, cu mici boabe de sudoare izbucnind la rostirea fiecărei vocale…”…o adevărată isterie a iscat Coelho ăsta…”murmur eu parcă şi mai maliţios, şi mai ostentativ…”Da, l-am cunoscut acum doi ani în

Paris…pe lângă talentul scriitoricesc, e un Om în adevăratul sens al cuvântului…”.Întoarce privirea şi închide cartea cu o repeziciune de neconceput. Pe prima pagină, lizibil, stă scris cu cerneală neagră un mesaj: „Para Maria, o meu luar Parisienne.”Semnătura e mai mult decât clară.

„P.C”.

Cititi cu aceasta melodie pe funal.:)

Travelling circular

Mi-am propus ca in cele ce urmeaza sa va prezint cate o tara per post din opinie proprie si personala.

Ce inseamna asta…putina rabdare…:D

„Let’s go,my dearest friend” i-a spus Ferdinand Porsche lui Umberto Maglioli in 1956.A fost primul an cand Porsche 550 A Spyder participa la renumita cursa italiana „Targa Florio” pe care a dominat-o din acel an pana in 1973 aproape an de an…primul Porsche de „curse” era cea mai nesigura masina din acea perioada,cea mai avantgardista insa…

Da,Germany my love…in niciun caz la nivelul de „nevasta”,ci poate o aventura adolescentina in viteza,cu tractiune pe spate,carand in minusculul portbagaj intreaga istorie tumultoasa a celei ce a fost stapana Europei pentru ceva timp…

Despre Germania nu spui neaparat masini frumoase si scumpe,lux,sobrietate,bere buna,Oktoberfest…ochi albastri,par blond…spui GERMANIA. (just listen to thiiiiis…wow:bavarian alps )

Cuvantul acesta,insasi numele tarii e atat de puternic si de „rrr”-it incat n-ai nevoie de alte argumente.Este fara doar si poate cea mai puternica natiune.Pentru ca s-au reconstruit dupa doua razboaie devastatoare si acum conduc Europa-vezi Ro,care momentan n-ar trebui sa aiba nas sa-si doreasca nici macar o bucsa dintr-o germanca patruped-motorizata-.

Au si ei dezavantajele lor.Au Porsche,Alpii,Bavaria si o educatie net superioara oricarui alt cetatean de pe pamantul acesta,descendand direct din feuda barbara a „germanicilor”.

Asta e dezavantajul.Sunt prea buni ca sa fie detronati.Au asta in sange…

…desi am recunoscut de la inceput ca nu sunt un mare fan al nemtilor decat pentru motorul boxer pozitionat in spate si pentru peisajele bavareze trebuie sa admit,din respect pentru spiritul si stilul de viata al acestor oameni pe care succint am incercat sa-l sintetizez mai sus,ca imi va fi foarte greu sa compar vreo alta tara cu aceasta.Tocmai din acest motiv:Germania,prima calatorie.Nu vezi Germania,restul ar trebui sa-ti para fals.

Si uitati aici de ce spun asta.:)

Cafea de sfarsit

De mult nu m-am mai trezit dis-de-dimineata cu o idee fixata si evidenta asa ca un girofar…

…azi dimineata am vrut cafea.Banal.

Am vrut cafea cu miere,fara lapte si cu mult extaz.

Espresso luat de la tonomat si covrigei de la magazinul din colt.Un fel de „paine si circ”.Get ready…incepe scoala si da,de-acum incolo toate drumurile duc fara doar si poate la ROMA.

Pe mine de fiecare data ma apuca nostalgia pe data de 9 septembrie.Nu ca ar incepe chestia pentru care toti se pregatesc si care se numeste scoala si care mi se pare de-a dreptul monocroma,plictisitoare si de rutina.De ce te-ai mai agita cu inceputul scolii cand de 12 ani incoace tot incepi scoala cu acelasi zambet,asculti acelasi discurs,aceeasi predica.

Sunt nostalgic pentru ca imi place vara.Am pierdut vara si parca m-am pierdut pe mine,desi ieri ma gasisem.Vara asta a fost sublima.Plina,parfumata…energizanta…

Va salut pe toti cei care ma cititi acum si cu care probabil o sa ma intalnesc cat de curand.In onoarea celor 3 luni minunate…un mic toast muzical.

Un fel de „hit al verii” pentru mine…un fel de scrisoare a Verii pentru mine.

Va invit sa descoperiti adevaratul Drum:

Pace! 😀

True to myself

Nu stiu ce s-a intamplat cu mine in ultima perioada.N-am fost Eu…sau am fost Ea…am fost Noi…am fost vara,am fost mare,am fost seara,am fost inghetata cu tiramisu luata de la Betty Ice si aroma subtila de „POLO DOUBLE BLACK”.

M-am regasit.M-am cautat indelung si acum iata-ma.Sunt aici.Nou.Un OM nou.

Trebuie sa-mi recunosc latura nonconformista,s-o integrez,s-o asimilez si s-o las din umbra,sa-mi conduca viata…

…latura asta a mea care striga,danseaza si simte „nu mai bea, nu mai fuma, nu jura, nu riposta/nu mai da din cap atunci cand se aude muzica…/morala e aceeasi o stii…/fa’o pan’ la capat, maine nu stii ce va fi !”

„One Love”,as spune…m-ati acuza de „pokemonism”…”One Heart”,as spune…m-ati acuza de nebunie -waa…de unde pana unde…nu mai inteleg nimic frate…?! pfff…ce fraier-.

Va zic doar „Have Fun”:  http://www.youtube.com/watch?v=ikzQmC3S-mE

…cel mai frumos e ca acum ma intorc la tiramisu,la POLO DOUBLE BLACK,la bratul,obrazul si ceasul ei negru.”LOOOOVE IS MY RELIGION”……

Norvegia e peste tot.Mai ales in mine.

Ce rost mai are sa fie week-end când tre’ sa stai in casa?!

E un ger  de’ti ingheata gandurile si asa abuzate,saracele…cu iubita nu poti sa iesi ca e prea frig…barurile’s ori prea pline,ori nici prin cap nu’ti trece sa mai iesi de acolo si oricum e aiurea sa te saruti cu cineva si sa spui cuvinte frumoase cand tipu’ de la masa alaturata se duce sa puke-aie la baie :D…plus,cum ajungi din e3 pana pe faleza cand in oras circula maxim 10 taxiuri?!simplu,bocna.:)

Mi’e dor de Viata,desi nu ne’am intalnit de aseara…nu credeam ca o sa ajung vreodata sa’mi iubesc atat de mult viata…

Macar,am si eu o implinire: bine ca netu’ si reteaua de telefonie n’au inghetat.

Cam atat.Ma apuc sa citesc Jules Verne.Mi’a luat mama cartile alea de se dadeau cu nu stiu ce ziar…eh,mereu mi’a placut Verne,chiar daca l’am citit,in marea majoritate in clasa a 2’a si a 3’a…:D

Muzica buna,potrivita trairilor,senzatiei,zilei.

INXS…am auzit aseara pe VH1…avea Gods of Rock si mi s’a parut genial.Mike Hutchense seamana la păr cu mine…probabil de asta mi’a placut asa de mult. @-)

si inca una draguta :-?..probabil o stie toata lumea dar ma face sa ma simt bine,asa ca:

A,si inca ceva…:”>

Ochiul misterios,divin.:)

Si zilele geroase isi au rostul lor…ingheata rautatea si lasa iubirea sa curga precum un ceai verde aromatizat,prin venele omului.

Eterna Românie.

Am trecut în ultima vreme prin atât de multe schimbări,deziluzii,răpiri de suflete şi conştiinţe încât nu mai ştim ce suntem.

Manelişti?!Populari?!Căpşunari?!Violatori?!Bătaia de joc a italienilor pe care îi urăsc din tot sufletul-un neam de leneşi care se îmbracă precum sorcovele şi merg pe mobre cu nume de insectă plus că beau bere cu gust de flori-?!

Nu,stimat auditoriu…suntem români.Suntem,oricât am nega,oricât am negat-tulburat fiind de ipostazele în care am fost pus,nu neapărat de străini,ci de fraţi de ţară-suntem români până la cel mai mic firicel de păr.Nu contează că familia ta a imigrat acum 20 de ani din Rusia,Ucraina,Germania,Lituania,Sri Lanka…o dată ce ai păşit pe pământul sfânt al lupului cândva arborat triumfător pe mormîntul magnificilor latini  ,”ultimul lăcaş al zeilor”,o dată ce ai respirat aerul tare ce parcă aduce cu el vuietul de luptă al strămoşilor şi te simţi în mijlocul lor,admirându-i acolo sus,cu capetele ninse şi învăluiţi în misticismul aburos ce nu va dispărea niciodată,atunci devii Român.Eşti apartenent al acestei rase,eşti locatar mândru al unor pământuri de legendă,descendent,doar prin faptul că onorezi pe cei ce-au fost,al unui neam cu o religie şi o cultură pierdută,pierdută în imperfecţiunea celor ce-au urmat.

Rar auzi acum pe cineva susţinându-şi sus şi tare,în faţa oricui,originea modestă,dar înălţătoare pentru care sufletele atâtor bravi eroi au plecat să  se alăture veşnic zeilor.Ştiu,a trecut mult timp de când se întâmpla asta.Sună hilar şi poate pueril să vă vorbesc despre daci şi moştenirea lor,spirituală,dacă nu genetică,dar un ţinut fără legende,fără munţi care să vegheze asupra urmaşilor şi fără urmaşi ale căror suflete să vorbească în limba trecutului,nu se numeşte Ţară.Se numeşte pustiu.

Oricât de greu ar fi,oricât de greu ar încerca Ceilalţi să ne schimbe,să ne manipuleze,să ne vândă,să ne cumpere,să ne calce demnitatea în picioare,oricât de sumbre ar fi previziunile despre viitor…să nu uităm că împreună,lăsând la o parte preocupările mai mult sau mai puţin nordice,sudice,balcanice,influenţele proaste şi educaţia de tip „…că te şi-njur acum…” am fost,încă suntem,în străfundul conştiinţei noastre,dar cel mai important,putem duce mai departe tradiţia,putem fi din nou ce-au fost o dată straşnicii Lupi ai Carpaţilor!

Castelul ei

Iar trec prin stari ciudate…ma simt inconjurat de maini care rasar asa,de pretutindeni,voci aproape fantomatice care striga la mine,ma zguduie,ma plesnesc,ma injughie,ma fac sa sangerez,sa pierd,sa se cutremure si ultimele impozante castele din Bavaria sufletului meu…

Cu toate astea sunt un ateu convins,agnostic si sceptic…nu cred in fantome,daramite in povestile cu fantome…am urat mai mult ca niciodata sa’mi recunosc greselile.DA!SUNT OM SI GRESESC!…suflarea sa mi’o luati,pulsul sa mi’l strangeti,sa’l legati cu cea mai groasa sfoara.Impletiti’o,va rog,din parul ei legat de radacinile Lumii mele… parul lung ce nu inceteaza a’mi tulbura visele de zeu cazut in genunchi.

Sunt aici,astept sa simt cum sabia de pe umaru’mi,ce o data ma innobilase prin insasi puterea de a trai picurat printre curgerile slabe,acum sa ma desparta de viata asta pacatoasa…cred cu tarie ca regele zeilor si cel mai josnic calau sunt de fapt una si aceeasi persoana…

Aud tot ce’mi spui…stiu cum e sa fii o ditamai pasarea Phoenix si sa te tina un nebun cu pletele’n vant,dar cu mintile pierdute pe ape,sau inexistente,legata de un piedestal ce poate e mult prea plouat si nins de vreme…vreme trece,vreme vine…te inteleg,ilustru portret al idealului meu de eu.:)

Acum,n’ar trebui sa spun…dar zeii raman zei.In genunchi,decapitati,ruginiti,ninsi,plouati raman zei .Si’o sa ma ridic,da,eu,cel care n’a facut nimic pana acum,o sa ma ridic din pacat si te dezleg…iti transform stransorile in flori de tapet negru si’o sa zburam din nou in luna lui August pe cei mai inalti pereti pe care i’ai vazut vreodata.Sa ai incredere in mine,sa nu uiti ca sunt zeu!Sa nu uiti ca acum,daca citesti cu atentie,o sa vezi in fiecare cuvant cate’o bucata din tine…acum e timpul ca greselile sa fie platite,ca tranzactiile sa fie facute,ca ceasurile elvetiene sa fie calcate in picioare si muzica sa umple totul.

Va prezint:

melodia ultimelor caramizi care se incapataneaza sa nu cada,doar pentru ca in Bavaria din mine se ascunde hotelul acela pletos,din Norvegia!:)

Jeanşi

Nu e nici cea mai buna scriere a mea…nici cea mai verificata…e doar o declaratie.Un pact semnat la masa sufletului.

Poate o sa ma-ntunec,poate o sa ma consacreze…e doar „un cantec scris pe drum”…:)

Buzunarul albastru

O cană de ceai

şi-o măsuţă

le poartă cununa.

Schimb de iubiri

şi-ncantaţii rostite

fix când se termină lumea.

De zbor şi de ape

curgânde din infinit

îşi aşază castelul

în părul ei.

E focul năprasnic

ce-i leagă-n secret

iar dup-amiezele măştilor scoase

se adună tăcut,innocent

în buzunarul lui,mlaştini albastre.

Sunt cercuri de lună

şi vise purtate pe deget.

Vise de porţelan căprui

ce se-ascund în cămaşa lui.